31 Mar 2011

Votăm cea mai inspirată fustă!













Drept răspuns la concursul pe care l-am lansat, am ales trei istorii. Îmi plac toate la fel de mult, astfel am decis să le postez, iar voi să mă ajutați să o aleg pe cea mai bună. Cîștigătoarea va primi în dar o poșetă mini albastră cu imprimeuri florale, în pas cu tendințele sezonului. Aștept părerile voastre în comentarii:D
Notă: am să postez textele intacte, așa cum le-am primit, fără redactare.

Victoria Lungu
Viaţa fiecărui om începe la maternitate, acolo unde emoţiile şi lacrimile nu lipsesc niciodată. La mine a fost exact aşa, doar că oamenii numesc acel loc „ Croitorie”. Deşi la copii procesul de dezvoltare şi apariţie pe lume durează în jur de 9 luni, în cazul meu a fost necesară doar o lună pentru ca să apar pe lume: alegerea materialului, măsurări, proceduri şi multe „intervenţii” cu ac şi aţă.Cînd am apărut pe lume şi mi-am văzut „mama”, nu avea obrajii umezi de la lacrimi, totuşi era bucuroasă şi eu m-am mulţumit cu atît. În rol de medic era o femeie în vîrstă, cu multă experienţă, care cu siguranţă fusese martoră la o mulţime de apariţii ale hainelor. Avea mâinile uscate, bătrâne şi înghimpate, dar îi eram recunoscătoare pentru faptul că a contribuit la „naşterea” mea.Deşi o considerăm mamă, Eugenia prefera să se considere stăpâna mea. Era o adolescentă tipică pentru vîrsta ei, deosebită prin visele şi ideile nebunatice ale ei. Nu era o fană înrăită a modei, dar îi plăcea să experimenteze cu vestimentaţia şi să se deosebească, evident. Avea o garderobă enormă, multe rochii colorate, jachete, fuste, cămăşi şi o mulţime de perechi de pantofi şi cizme. Era şi logic faptul că fiecare haină avea ciudă pe celelalte atunci cînd era lăsată în garderobă. Toate vroiau să fie purtate şi scoase în lume. Deci ideea că aveam să ajung şi eu în aşa hal nu mă bucura defel.Dar Gigi mă scotea în lume aproape în fiecare zi. Aveam noroc doar din două motive: eram tânără, stilată, şi timpul cald de vară era perfect! Totuşi vroiam să devin fusta ei preferată. Nu aveam pretenţii la accesoriile pe care le purta, nici la pantofii care uneori îmi păreau nepotriviţi, nici chiar la bluza sau sacoul cu care mă combina pe parcursul unei plimbări în parc. Nu făceam capricii în comparaţie cu alte haine.Din fericire am avut posibilitatea să cunosc şi viaţa de noapte. Am ajuns să fiu lăudată şi apreciată prin cluburi, la petreceri şi de sărbători. Eugenia mă alegea pe mine să o însoţesc şi nici fusta ei roşie de la Zara nu se putea bucura de succesul meu. Adolescentei îi plăcea la nebunie funda mea catifelată şi albastră, care se combina excelent cu ochii ei de culoarea cerului. În timpul nopţii, discuţiile dintre haine se înfierbântau şi fiecare se lăuda cu amintirile despre locurile vizitate. Odată ce devenisem cea mai purtată piesă din garderobă, aveam întotdeauna pregătit un bagaj plin cu impresii: dimineţile răcoroase pe terasele din Londra, petrecerea de Halloween din New York, nopţi zgomotoase în cluburi şi o mulţime de alte evenimente crazy, unde stăpâna mea era cea mai frumoasă, cea mai stilată, cea mai…Am avut norocul să admir Parisul de sus, din vîrful Turnului Eiffel. Chiar dacă nu eram mulţumită cu timpul ploios de afară, mă simţeam grozav de fericită, fiindcă trăiam acele clipe alături de Gigi.Stăpâna mea, pe lîngă frumoasă şi creativă, era şi căscată. Aceasta nu mă deranja aşa mult pînă într-o zi de vineri, cînd s-a finisat ora de sport. Am crezut că acela era sfîrşitul lumii, de care se tem oamenii. Era cît pe ce să mă uite în vestiar, fiindcă a hotărît să rămînă în pantaloni. La un moment am crezut că viaţa se termina atunci, în acel vestiar scârbos. Îmi venea să strig, dar de unde să iau cuvinte sau putere ca să mă audă cineva? Uram ideea că urma să petrec week-end-ul în acel loc, în timp ce Gigi avea să meargă la o nouă petrecere. Uram ideea că ea putea nici să observe lipsa mea şi să mă înlocuiască uşor cu altă fustă. Nu mi-a trecut însă nici în gînd ca ea să se întoarcă în vestiar. De fapt asta a şi făcut. Nu-mi venea să cred cînd s-a întors după mine. Deodată am înţeles sentimentul ei faşă de mine şi am început s-o iubesc şi mai mult. Nu mai era supărată, nu mai credeam în sfîrşitul lumii şi alte prostii. Ştiam că eram preţioasă şi nu mai era nevoie de oarecare dovezi.Începând cu acea zi am devenit nedespărţite. Singurul lucru ce mă făcea să explodez de ciudă era iarna. Nu eram urs, dar „hibernarea” era caracteristică şi pentru noi, hainele. Deci trebuia să ne ghemuim prin dulap şi să aşteptăm zile întregi de zăpadă, răceală şi sărbători. Nu văzusem zăpadă niciodată şi nu cred că aş fi vrut s-o văd. De ce? Păi blugii şi pantalonii ne-au plictisit cu atîtea detalii despre cît de plăcut e să te bulgăreşti şi să te rostogoleşti prin zăpadă.Îmi lipsea faţa şi zîmbetul adolescentei pe care o iubeam, dar iarna ne despărţea şi eu eram nevoită să accept destinul nedrept. Zilele se scurgeau greu, însă veni şi momentul cînd Gigi deschise uşa dulapului şi ascunse înapoi fularul, căciula şi mănuşile. Atunci mi-am dat seama că venise din nou vremea noastră, a mea şi a stăpânei.Sentimentul de dor mă făcu să meditez. Îmi doream foarte mult să-i fac o surpriză, un cadou, orice ce putea să o bucure. Dar ce poate face o bucată de material albastru? Doar să încerc să mă curăţ în maşina de spălat şi să arăt mereu strălucitor.Nu mi-am ascuns dorinţa printre liniile materialului. Mi-am propus cu orice preţ să o fac pe Eugenia fericită. Idei aveam multe, dar dintre toate cea mai frumoasă şi complicată îmi părea una singură: „Trebuie să-şi găsească un prieten”.Căutările au pornit odată cu apariţia soarelui şi a +18 grade pe ecranul televizorului. Timpul cald îmi era aliat în lupta cu singurătatea. Însă nu găseam băiatul potrivit pentru Gigi. Nimeni nu era la fel ca ea şi nimeni nu o merita.Am cunoscut o mulţime de băieţi, dar nimeni nu lăsa impresii bune. Odată Gigi făcu cunoştinţă cu un ratat care avea pantalonii pătaţi de suc acidulat. Intuiţia mea îmi şopti că nu era El. Altădată apăru la orizont un macho musculos, care ,pe lîngă faptul că nu avea idee despre modă, mă poreclea „fustă mini”, ceea ce mă enerva cumplit.Speranţele de a găsi pe cineva stilat, dar modest şi inteligent, se stingeau după fiecare eşec. Asta pînă cînd Gigi se hotărî să iasă la o plimbare. Evident că mă luase cu ea, poate pentru că se simţea rău şi vroia pe cineva alături, nu doar o simplă haină.Deodată a început să plouă şi asta a supărat-o pe stăpâna mea. Deveni udă în cîteva clipe, chiar foarte udă. Nu ştiu de ce, dar am simţit că trebuia să o reţin cu orice preţ acolo, în parc, în ciuda faptului că ploua cu găleata. Aşa că am făcut tot posibilul ca să mă anin de bancă, ramuri de tufiş, orice, doar ca să se reţină în parc.Într-un moment, am observat o umbrelă de un albastru închis, care acoperea faţa unui băiat. Atenţia mi-au sustras-o blugii care acopereau picioarele tânărului. Erau frumoşi şi atrăgători, şi albaştri, şi…mă priveau pe mine! M-am topit odată cu picăturile de ploaie, cînd băiatul s-a apropiat de Gigi. Era El, cel pe care l-am căutat, băiatul perfect!Eram udă şi Gigi arăta îngrozitor, dar ploaia pe care o uram ambele ne făcu cea mai mare surpriză. Eugenia îşi găsi a doua jumătate, un chitarist brunet, datorită şi puţinului ajutor din partea mea. Eu însă mi-am găsit perechea ideală de blugi.Deci am trecut şi eu prin etapa de îndrăgostire, ca orice adolescentă…Ziua avuse un sfîrşit frumos, deşi afară încă ploua. Eram bucuroasă că l-am găsit pe El, dar şi mai bucuroasă că Gigi îmi era recunoscătoare pentru asta.Acum aveam cu ce să mă laud şi mai mult în timpul nopţilor. Totuşi nimic nu se schimbă în viaţa mea de cînd apăru El, poate doar mi-am luat rămas bun de la unele haine care şi-au schimbat locul şi au ajuns în altă parte Totul s-a sfîrşit cu bine pînă la urmă. Acum Gigi e o doamnă de invidiat, frumoasă, deşteaptă şi îndrăgostită ca în prima zi, cînd l-a cunoscut pe El. Şi deşi am rămas „fusta preferată din adolescenţă”, cu siguranţă nu aş regreta nici o aventură. Am rămas în garderobă, ghemuită lîngă alte piese de vestimentaţie. Dar mă simt fericită, deşi nu mai sunt tânără, timpul de afară nu mai e perfect şi trebuie să mă scufund în hibernare…

Dana Basoc
Ador chestiile vintage. De ce? Fiindcă fiecare dintre ele poartă în spate o istorie. O istorie specială. Una din acele chestii pe care într-un moment de luciditate am gasit-o la mama în dulap era o fustă albastră cu floricele. Atunci cind am gasit-o, m-am simtit ca un copil in dimineata de Craciun. Magnific. O fustă unicat, cusuta chiar de mama. Ca ea nu mai erau în lume...
Cînd îi arătasem mamei fusta, zîmbi și îmi povesti o istorioară despre ea. Mare mi-a fost mirarea cînd am aflat că a purtat fusta în ziua în care s-a îndrăgostit de tata. Eram impresionată, mama mi-a spus că a uitat de ea, dar că era fusta ei preferată în tinerețe. Din acel moment am început să ador fusta tot mai mult. Veni primăvara și ardeam de nerăbdare să se încălzească afară ca să o pot purta. Ah! Căt de frumoasă mi se părea! O îmbrăcam peste tot, cu orice ocazie, era parcă intenționat făcută să se asorteze cu practic toate celelalte haine ale mele. Delicatetea matasii din care era confectionată te învăluia în necunoscut la fiecare atingere, florile printate iti incalzeau privirea si parca le simteai aroma dulce si proaspata. Ma simteam cu adevarat fresh, purtînd-o!
o zi insorită de mai mi-a adus o imensa fericire si o surpiza placută. Era ziua in care m-am îndrăgostit ! El era atit de tandru încît am căzut imediat în brațele sale iar sentimentele noastre erau reciproce...Cea mai frumoasă zi de primăvaăr din viața mea-eram împlinită.
Seara, ajunsă acasă, trecînd prin hol, am zărit-o în oglindă. Era Ea-fusta și istoria mamei mele.
O voi păstra pentru a contiuna tradiția unui obiect vintage atît de important pentru familia noastră!
Irina Chirjoi
Mirosea a dimineatsa cu mult soare, a ocean, a cafea, si fum de tigara, asha mirosea viatsa stapinei mele. Pentru ca a mea avea miros de mar, sau cel putin asha mirosea crema ei de corp. In orice caz, mirosea frumos intotdeauna. Si eu eram foarte sensibila la tot felul de arome.(Si da, stiu ca am utilizat cuvintul cu M foarte des, si-l mai folosesc inca o data.)Zic mirosea la trecut, pu ca nu mai suntem de ceva timp impreuna. Au fost mai multe motive… Si desi, statusul meu, de nenumarate ori s-a schimbat din “in a relationship” in “single”, acum cred ca “single” o sa fie pu totdeauna.La un moment dat nu ne era comfortabil impreuna. Simteam ca nu-i ajunge aer, ca se sufoca. Eu incercam sa las de la mine, am cedat in vreo doua situatii, ma faceam ca pierd pe ici colo cite un nasture, da no big changes… Well, asta a fost cind stapina mea a pus citeva kg pe ea. Din clipa aceea am numarat 238 de zile de singuratate si intuneric (pentru ca era f intuneric in garderoba ei). Si da, ma simteam inca tradata… Pentru ca ma schimba, chiar sub nasu meu, cu toate M, L-sizeurile posibile, a ajuns s-o faca chiar si cu XL…Dupa care intr-o buna zi, asha din senin, mi-a daruit o curea noua si m-a scos la un concert. Bai, parka nici nu sa intimplat nimic. Amazing!Da oamenii astia chiar au o atitudine nushcum neomeneasca fata de noi. Desi n-a fost intotdeauna asha. Si in seara cu concertu, a fost foarte sweet cu mine, si atenta. Ca in vremurile vechi, cind mergeam impreuna peste tot. Cind zic peste tot, ma refer la locurile decente si cu lume frumoasa si frumos mirositoare. Pentru ca, spre mirarea mea, eu ma intelegeam bine cu tot “curcubeul” din garderoba ei. De aia cred ca si prefera compania mea, pentru ca eu faceam un cuplu perfect si cu o bluza gri, si cu una mov, si cu una galbena.Printre altele, eu sunt fusta clasica dreapta de culoare neagra, marimea S, echivalentul unui partener de incredere, atent, prezentabil, solid, mai pe scurt daca s-ar face o lista cu calitati “de aur” , in cazul meu ar fi la toate bifa. Citeodata am impresia ca sunt ceva de genu celebrei “rochii negre”... Si totusi, insist sa cred ca sunt mai speciala.Asa si ma simteam.. pina sa apara el, barbatu cu minile reci. Ea zicea ca el o face fericita. Insa eu nu stiam ca de fericire cresti in greutate?! Desi acum a scapat de kilograme…hmmmmm… Sa fi fost nefericita? Si de aia m-a scos pe mine in oras, pentru ca se simtea singura…Ew, ce complicat e totul… Am impresia ca gindurile de genu asta echivaleaza a 10 spalari in masina de spalat rufe la regimul intensiv/rapid…Asha ma chinuie…Nu vreau sa ma gindesc la ce urmeaza, pentru ca am impresia ca eu am ramas in trecut. Posibil ca o sa ma mai scoata de citeva ori in orash.. Sau poate asta a fost ultima data. Poate ca se simtea vinovata pentru acelea aproape 9 luni. Poate da, poate nu, offf…Nici nu mai vreau sa continui. Ca mi-e sila de niorlaitul meu…Stiu una, viatsa ei acum miroase altfel: a barbatul cu mainile reci, a bucatarie, a ceva foarte dulce, parka miroase a alta viatsa…L mai ca na ramas nimic de mirosu care ma inspirat pe mine..

30 Mar 2011

Tutti Frutti Splaaaassssh!!!

Unul dintre trendurile principale ale sezonului îl reprezintă cu siguranță printurile...Asta am mai spus-o într-un reportaj realizat anterior, însă acum vreau să-mi focusez atenția asupra celui mai apetisant dintre acestea-imprimeurile cu fructe! O primăvară bogată în vitamina C ne promit designerii și ne recomandă doctorii. Banane, portocale, lamîi, căpșuni, pepeni-toate sunt vedetele sezonului. Am făcut o selecție specială din care puteți să vă inspirați. Tips! Revizuiți-vă garderoba! S-ar putea să aveți surpize ca mine..Pentru cele ce nu au fructe, decît în frigider, promit să dau o tură prin magazinele din Chișinău pentru a studia oferta pieței.

Stella mcCartney
Prada
Moschino Cheap&Chic
Zac Posen
Zac Posen
Miu Miu
Charlotte Olympia tutti frutti pumps!!!
Charlote Olympia Banana bag
Converse All Stars






29 Mar 2011

Dita Von Teese și moda moldovenească


Cred că mai toată lumea, cel puțin care are cea mai mică tangență cu domeniul modei, cunoaște stilul inconfundabil al starletei Dita Von Teese. Dacă burlesque-ul ar avea o imagine, cu siguranță ar fi reprezentat de trăsăturile acesteia- buze roșii, bucle care par veșnice, corsete care strangulează la propriu talia și, nu în ultimul rînd, atitudine. Ce legătura are Dita Von Teese cu moda moldovenească? probabil un eventual proces de judecată cu implicarea unei impostoare din Moldova care i-a folosit în cel mai nerușinat mod numele pentru a intitula o pseudo colecție din 5 bucăti de făcături turcești. Ca de obicei am primit un apel de la o prietenă care mi-a recomandat emisiunea cu participarea tînărului "creator de modă" Inna Nikitina. Înafara faptului că un așa-zis designer nu realizează că ochelarii nu sunt bentițe pentru a fi purtați pe cap într-o încăpere, am cîteva întrebări legate de "demersul artistic" al acestei tipe:
De ce crede că o adunătură de 5-6 boarfe kitchoase și 30 de metri de tul risipit poate fi numită colecție?
De ce, fiind absolventă a facultății de naftalină, pardon, arte din Moldova, se crede creatoare de modă?
Ce legătură logică au boarfele de nășică cu Dita Von Teese? Ar trebui să existe un fir logic, eu nu-l prind...
De ce n-a rămas la nivel de feșn uic la Dom Michelle și a considerat să o etaleze la TV, astfel poluîndu-mi mie și altor cîțiva iubitori de modă mediul vizual?
De ce se folsesc bretelele din silicon cu ideea că sunt invizibile atunci cînd ele nu sunt?
De ce domnișoara prezentatoare nu a mai văzut cai frumoși sau fete înalte în MD? Că de ce domnișoara prezentatoare habar n-are de modă și despre ce vorbește în general, știu deja!
În final, de ce oamenii din Moldova promovează nonvalori și își bat joc de niște noțiuni elementare legate de frumos și estetic....Asta a fost retorică..Enjoy!


25 Mar 2011

An Iconic Life of Elizabeth Taylor

Exemplu clasic de frumusețe și feminitate, o exclusivitate pentru zilele noastre...


















24 Mar 2011

I'm now < In Touch > @ Barbarella

























Echipa AAB(Arutin Art Bureau) reușește de fiecare dată să mă suprindă cu petreceri cît se poate de creative. De cele mai multe ori s-au considerat cele mai bune petreceri din oraș din cele mai obiective motive, cum ar fi muzica, ambianța, decorurile și desigur lumea frumoasă care suprinde din ce în ce mai mult cu look-uri inspirate. Atunci cînd sunt indignată de fețe de cocalari sau de pițipoance prin localuri, foarte mulți vin cu replica de rigoare "păi nu contează locul și lumea din jur, mergi să te distrezi cu prietenii tăi". Pentru mine contează totul, inclusiv muzica, deservirea, design-ul și cel mai mult lumea din jur, pentru că înafara de a fi un loc unde mergi să țopăi și să consumi pînă la istovire, clubul este în mare parte un loc social, unde mergi să vezi, să zîmbești, să cunoști, să inspiri și să te inspiri, să asculți...Mulți s-au indignat de prețuri, acei mulți, culmea, erau oameni care-și permit haine și vacanțe scumpe. Prefer să plătesc diferența de 5-10 lei la o băutură cu condiția de a mă simți bine, pînă la urma, am zis mai sus care-i faza cu alcoolul, deși nu le iert lipsa berii în bar. Barbarella nu este un loc glamourous, așa cum este perceput de o grămadă de frustrați care nu se încadrează în format, Barbarella nu e nici pe departe Cocos(cu această replică am pus cruce pe accesul meu acolo:)))) Barbarella a devenit un loc fashion...Este locul al cărui public s-a selectat singur, creînd un format care întrunește personaje foarte diferite, avînd în comun un simț estetic selectiv față de muzică, modă și conceptul de petrecere a timpului liber. (Ca să nu generalizăm, există foooarte multe excepții pentru care trebuie să se mai deschidă un Cocos ca să rărească rîndurile). În acest weekend am avut parte de o surpriză- un nou format In Touch. Înafara pozelor personale, am selectat cele mai cool apariții care s-au făcut remarcate și insist să vă prezint și invitația, o bucățică de artă(nici pînă acum nu înțeleg prin ce tehnologie sau efect se mișca literele alea)










Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...