20 Aug 2013

Drama mutării şi a celor 30 kilograme de haine

Momentul ala in care te muti in vreo 4 zile, peste vreo 12 mii de kilometri cu un singur bagaj de 30 kg - priceless. Vorbesc serios. Este unicul moment in care o femeie isi poate pune in functie ratiunea si judecata fata de toate toalele ei. Cand iti faci un audit al garderobei, multe dintre hainele la care ai vrut sa renunti, pentru ca stii cu siguranta ca nu le vei mai purta, mai raman acolo in garderoba pentru vreo 3 secole, conform rationamentului "Da poate mi-a trebui". Acum, o intreaga garderoba cu tot cu accesorii si pantofi trebuie sa-mi incapa in 30 kg, cu ideea ca o completez cu o tura de shopping la fata locului. Acesta este momentul fatal in care you have to face it - you don't need a lot of this shit. Only the essentials! De o saptamana traiesc o adevarata drama! Si asta dupa ce am impartit vreo 3 pungi IKEA pe la prietene si nepoate... Cred ca va trebui sa mai las una drept "mare mostenire"... Am impachetat o data, peste o zi, am zis ca trebuie sa mai renunt la doua perechi de blugi care nu mai sunt boyfrienzi. Am despachetat! Si sandalele alea noi pe care le-am cumparat acum o luna si nu le-am purtat niciodata si nu le voi purta niciodata, of course - trebuie sa-si gaseaca o noua stapana. Dar pantofii aia verzi lacuiti de acum 5 ani care au facut furori si de care si-a batut joc Barney? Cum sa ii parasesc? Sunt o adevarata relicva. Shut up, bitch, and carry on! In cel mai rau caz - raman acasa, nu trebuie sa ii dai nimanui. Fustele trei sferuri - desiiigur, sunt 5 la număr şi trebuie să le cari pe toate ca să ai ce purta când mergi să-i vizitezi pe prietenii tăi reni prin nămeţi. Sunt o doamnă, vorba filmului! 



Despachetez din nou, mă uit la ţoale şi-mi dau seama că aş renunţa la toate dacă ar încăpea Barney în bagaj. Fularul pe care mi l-a împletit Ilinca. E lung, e cald şi e drag. Şi ce dacă ocupă jumătate de valiză? Oare o să găsesc o şalincă ţingănească acolo?
Rochiile - cele 3 bucăţi - le iau ca să-mi amintească dintr-un dulap canadian că sunt femeie. De altfel, simt că o să cedeze tot mai mult teren în faţa pantalonilor. Sunt o lenoasă în ale eleganţei. O geacă din piele  şi multe tricouri se înscriu discret în lista must. La capitolul pantofi încă nu am găsit forţa interioară să aleg doar câteva perechi. E greu, e greu să realizezi că în tine, ca în orice altă femeie, trăieşte un Plyushkin mic şi nevinovat care îţi complică existenţa. Dacă mai stau două zile ca în această poză, jur că mă enervez şi plec cu doar 10 kilograme. 10 kilograme de dor.  

PS! Ăsta a fost un mesaj de adio, pe alocuri patetic. 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...